sâmbătă, 27 februarie 2010

About nothing

I've been thinking that I should write again after taking many years off from writing. The tough part is to find something to write about. Why? I don't know, lack of inspiration maybe, the need to find a stimulant, a muse, a motivator, a warm day with sunshine perhaps. I think I perform better when it's warm and sunny, which brings up the question of why I left LA. But that's a different story.

Thinking about all this, I came to the sudden realization that it's not the story that matters, but how you tell it. It makes sense if you consider Seinfeld and Larry David, who have done enormously successful TV shows about nothing. Delivery was everything, however. It's much along the lines of it's not the destination that matters, because important is the journey. Think about it, if you get to the final destination, how the heck are you going to write about it anyway. It's all about "Footprints", how you store them, how you describe them, how you share them, and what you learn from it all.

Today is Saturday. It's cold, rainy, ugly. Staying awake is a challenge, so I want to write about what you do on a day like this... nothing! So when you feel like this you go in search of something to pick you up, not necessarily to inspire, but rather to decrease lethargy... think of it as a psychological Red Bull. One by one I go thorough a French comedy, an English soccer match, Gone in 60 Seconds final chase scene, Robert Downey Jr singing "Can't Take My Eyes Off of You," not all necessarily back to back... all taken in with an all natural Cuban enhancer called Montecristo No. 2 and a chaser originated in South America, sold at Starbucks, that is ground and pressed in to a foamy black liquid by a machine in my kitchen. It's all good!

Now that I'm back to writing again, I'll return to continue my thoughts on a less gloomy day... if there's going to be one soon. If not, I'll bring out the natural mood enhancers. Fight on!

marți, 23 februarie 2010

Filmare in miscare

De curand, am vazut ca un amic s-a apucat de filmat in timp ce conduce. Si-a luat o camera video si a montat-o pe bordul masinii. Interesant! Imi da impresia ca e intr-o perpetua cautare de baieti -si fete, nu sunt sovin- smecheri care o comit in trafic -politisti, drumari, cocalari, bizoni, yadda, yadda, yadda. Ii cunoastem, i-am vazut in actiune.

Amicul asta al meu mi s-a parut deosebit de perseverent, dedicat, cu mult timp liber si un cont deschis la o statie de alimentare cu combustibil... sau are masina de la firma. Calare pe ei rau de tot amicul asta. Ii prindea pe contravenienti cu o frecventa mai mare decat rata de formare a craterelor post iernatice de pe DN 7A, DN1, DN 1A ...insereaza aici drumul tau preferat, ca e la fel de perforat. Partea proasta e ca aici au fost banii dvs... nu mai sunt de mult. Cu atatea gauri, sigur i-a scos cineva.

M-am tot gandit eu la filmarile astea. Am facut si eu ceva de genul asta in trecut, dar nu sa evidentiez lipsa de respect pentru si dintre participantii la trafic, ci doar asa, sa am si eu amintiri. Si au ramas la mine pe hard disk, in memoriam, adica sa-mi aduca aminte de niste vremuri trecute, dintr-o lume unde zburdam cu totii pe bulevarde pline de bun simt, pietoni civilizati si asfalt drept si frumos. Acum sa nu credeti ca era perfect... avea si asfaltul asta peticele lui si cateva oite negre, pazite de niste V8-uri black & white cu luminite red & blue... si te taxau baietii astia din V8-uri!

Dar amicului asta al meu ii place sa arate ca el ii vede, ii filmeaza si ii aduce in fata publicului larg pentru judecata morala, un fel biciuire psihologica pentru contraventiile comise in mod deliberat. De ce? Pai pentru ca de acesti mutanti genetici cu un grad alarmant de ridicat al complexului, nu se ocupa nici un organ abilitat... nici nu cerem o persoana intreaga, ci macar un organ... dar in van. Si si-a facut omul un site unde posteaza filmele astea. Un fel the youtube despre trafic... trafictube. Si s-a umplut site-ul asta cu material incriminant mai repede decat iti ia sa ajungi de la Cernica la Mamaia pe drumul vechi intr-o noapte de iarna, pe ninsoare. Adica repede, dar nici chiar asa de repede ca nu e banda prea larga.

M-am uitat la filmarile lui si mi-am zis ca eu sunt mult mai tare. Filmez mult mai bine. Masina mea e mai inalta, perspectiva e mai buna, vad si lucurile ascunse pe care el nu le vede. Ii arat eu cum se filmeaza. Dar nu am masina de la firma si nu pot colinda toata ziua sa ii prind pe smecheri la treaba... nu pot fi propriul meu sponsor, chiar daca este o cauza nobila. M-am gandit ca ar trebui sa colind zile intregi sa strang atata material cat a strans amicul asta pe tubul lui de trafic. De unde! In doua, trei zile de condus prin Bucuresti as fi strans material pentru zece tuburi de-ale amicului.

Dar nu am camera video montabila pe bord si nici un card de memorie. Asa ca, amice, da-mi si mie o camera ca a ta si un card de memorie. De banii pe care i-as da pe ele pun benzina si poate impreuna generam un soi de mandamus pentru societatea in care traim.

Filmari mobile personale: